Dumnezeule al părinţilor şi Doamne al milei, Tu, Cel ce pe toate le-ai făcut prin cuvântul Tău,
Cel ce cu înţelepciunea Ta l-ai alcătuit pe om ca să stăpânească toate făpturile pe care Tu le-ai făcut
Şi să cârmuiască lumea întru sfinţenie şi dreptate şi să facă judecată cu inimă dreaptă,
Dă-mi-o pe aceea ce stă lângă tronul tău, înţelepciunea, şi nu mă lepăda din ceata copiilor tăi.
Căci robul Tău sunt eu, şi fiul roabei Tale, om slab şi cu viaţa trecătoare şi puţin destoinic să înţeleg dreptatea şi legile.
Ca chiar dac-ar fi cineva desăvârşit între fiii oamenilor, dacă-i lipseşte înţelepciunea care vine de la Tine, de nimic vă fi socotit.
Căci Tu eşti Cel ce m-ai ales rege al poporului Tău şi judecător al fiilor şi fiicelor Tale.
Tu mi-ai poruncit să zidesc templu pe muntele Tău cel sfânt şi jertfelnic în cetatea unde Tu ţi-ai aşezat cortul, chip al cortului sfânt pe care Tu l-ai pregătit pentru-nceput.
Cu Tine e înţelepciunea care-ţi cunoaşte faptele şi care era de faţă când Tu făceai lumea; ea ştie ce e plăcut în faţa ochilor Tăi şi ce e pe potriva poruncilor Tale.
Trimite-o din sfintele Tale ceruri, de pe tronul slavei Tale, pentru ca ea să mă ajute în ostenelile mele şi să cunosc ce-ţi este ţie plăcut;
Căci ea ştie şi înţelege totul. Ea mă va călăuzi înţelepţeşte în lucrările mele şi prin slava ei mă va ocroti.
Atunci faptele mele vor fi plăcute, eu cu dreptate îţi voi judeca poporul, şi vrednic voi fi de tronul părintelui meu.
Cine oare este omul care să cunoască planul lui Dumnezeu? şi cine poate gândi care este voia Domnului?
Căci gândurile muritorilor sunt şovăielnice, iar cugetările noastre, nestatornice;
Căci un trup putrezitor îngreuiază sufletul şi cortul acesta de lut împovărează mintea cu mulţime de griji.
Cu greu ne dăm seama de cele ce sunt pe pământ, iar ceea ce avem în mână nu aflăm decât sforţându-ne; atunci, ceea ce este în ceruri, cine a descoperit?
Şi cine ţi-a cunoscut voia dacă Tu nu i-ai dat înţelepciunea, şi dacă nu i L-ai fi trimis de sus pe Duhul Tău cel Sfânt?
Aşa au devenit drepte cărările celor de pe pământ, aşa au învăţat oamenii ce-ţi este plăcut şi, prin înţelepciune, s-au mântuit.