Rugăciuni ale Stareţului Iosif Isihastul

Rugaciune 1

Domnul nostru Iisuse Hristoase, trimite harul Tău cel sfânt și eliberează-mă de legăturile păcatului. Luminează întunericul sufletului meu, ca să înțeleg îndurarea Ta infinită și să iubesc și să mulțumesc Mântuitorului meu cel mai dulce, care este vrednic de toată dragostea și mulțumirea.

Rugaciunea 2

Doamne asa cum te-ai schimbat la fata în fata ucenicilor tai, schimbate și în sufletul meu, încetează patimile, și liniștește inima. Da rugaciune celor ce se roagă, și stăpânește mintea mea cea nestăpânit. 

Rugaciunea 3

Eu Dumnezeul meu vreau ca să ma faci bine, ca să te binecuvantez și sa te slăvesc dar dacă tu ști ca altceva este de folos pentru mântuirea mea voia ta sa se facă

Rugaciunea 4

“Doamne Iisuse Hristoase, preadulcele meu Tata, Dumnezeule si Domnul milei si a toata zidirea Creator intoarce-Ti privirea catre smerenia mea si iarta-mi toate pacatele mele pe care le-am savarsit in timpul vietii mele pana in ziua si ceasul acesta. Trimite pe Preasfantul si Mangaietorul Tau Duh ca sa ma invete, sa ma lumineze, sa ma acopere pentru a numai pacatui, ci cu suflet si inima curate sa slujesc si sa ma inchin, sa slavesc, sa multumesc si sa Te iubesc din tot sufletul si din toata inima mea pe Tine, preadulcele meu Mantuitor si Binefacator Dumnezeu, Care esti vrednic de toata iubirea si inchinaciunea. Da, Bunule Parinte Cel fara de inceput, Fiule Cel impreuna fara de inceput si Duhule Preasfinte; invrednicestema de luminarea cunostiniei celei dumnezeiesti si duhovnicesti, ca, vazand harul Tau preadulce, cu ajutorul lui sa pot purta sarcina grea a acestei privegheri de peste noapte si sa-Ti inalt rugaciuni si multumiri curate, pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si ale tuturor Sfintilor. Amin.”

Rugaciunea 5

Dulcea mea suflare, Iisuse mantuitorul meu,  deschide izvoarele dumnezeiescului Tău Duh si picura apa mangaietorului tău har în sufletul meu și mangaie-ma și vindeca inima mea indulcin-do cu dulceață dumnezeiești și nespuse tale desfătari despre care nu este îngăduit limbii sa vorbească. Trimite Iisuse dătătorule de lumina, strălucirea lumii dumnezeieștile tale cunoașteri, și fa sa răsară în sufletul meu lumina dumnezeiești tale străluciri ca să ma bucur și sa salt ca cerbul și sa uit toate cele ale lumii. Da preadulcea mea mireasma, da suflarea mea cea prea înmiresmata,  da Hristoase al meu iubit, fa-ti mila de făptură ta și nu o lasă să sufere mai presus de puterile sale. Dăruiește dulcea mea suflare Hristoase, viata mea, daruieste harul tau robului tău și slobozeste-ma de dușmanii care m-au înconjurat și pe toate le risipește prefacandu- le în  chip minunat in liniște și pace precum obișnuiește sa le facă dumnezeiasca ta putere care le vegheaza pe toate, ca  tu ești ajutorul și puterea, mila și milostivirea și ție slava înălțam acum și în trecuti veci.

Rugaciunea 6

„O, iubite şi Preadulce Iisuse Hristoase, cine Te-a rugat pentru mine, ca să mă aduci în această lume şi să mă nasc din părinţi buni şi credincioşi, de vreme ce atâţia alţii se nasc turci (musulmani), papistaşi (romano-catolici), masoni, evrei sau idolatri şi chiar atei? Cu cât trebuie, dar, să Te iubesc mai mult şi să-Ţi mulţumesc pentru acest dar atât de mare şi pentru binefacerea pe care mi-ai dat-o? Chiar şi sângele meu de l-aş vărsa, tot nu aş putea să-Ţi mulţumesc?”

Rugaciunea 7
„Mântuitorul meu Preadulce, cine Te-a rugat pentru mine, ca să mă rabzi de atâţia ani pe mine, cel ce din vârsta copilăriei păcătuiesc, şi nu Te scârbeşti de mine, văzându-mă nedreptăţind, furând, mâniindu-mă, lacomindu-mă după mâncăruri şi după altele, pizmuind şi toată răutatea săvârşind, iar pe Tine, Dumnezeul meu, ocărându-Te prin faptele mele? Tu, Doamne al meu, nu ai trimis moartea, ca să mă ia, în păcate aflându-mă, ci cu îndurare m-ai răbdat pe mine care, dacă aş fi murit, veşnic m-aş fi osândit. O, bunătatea Ta, Doamne!”

Rugaciunea 8
“Cine Te-a rugat pentru mine, ca să mă aduci la pocăinţă şi la mărturisire şi să mă îmbraci în Marea şi Îngereasca Schimă? O, măreţia Ta, Doamne! Cât de înfricoşătoare şi de măreaţa este purtarea Ta de grijă! O, bogăţia darurilor Tale, Doamne! O, vistieriile Tale cele nedesertate şi tainele cele negrăite! Cine nu se vă înfricoşa, văzând bunătatea Ta? Cine nu se va minuna, văzând bogăţia milei Tale? Mă înfricoşez, Stăpâne, să povestesc bogăţia darurilor Tale.
Stăpânul şi Domnul meu să mântuiască pe cel ce-L răstigneşte! Eu, prin păcatele mele, pe Făcătorul meu Îl răstignesc, iar Cel ce m-a zidit pe mine mă slobozeşte. O, Iisuse, dulce dragoste, cât de mult îţi sunt dator. Nu pentru viaţa veşnică pe care mi-ai făgăduit-o trebuie să Te iubesc, Ziditorul meu, nu pentru că mi-ai spus că-mi vei da Harul Tău, nici pentru Rai, ci sunt dator să Te iubesc pentru că m-ai slobozit din robia păcatului şi a patimilor…”