Acatistul părintelui Justin Pârvu

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin.
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, Slavă Ție!
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, Slavă Ție!
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, Slavă Ție!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindeni ești și toate le plinești, vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată spurcăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de 3 ori)
Slavă Tatălui, și Fiului și Sfântului Duh. Și acum, și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Prea-sfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă-ne nouă fărădelegile. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește. (de 3 ori) Slavă… Și acum…
Tatăl nostru care ești în Ceruri, sfințească-se numele Tău. Vie împărăția Ta. Facă-se voia Ta, precum în Cer, și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi. Și ne iartă nouă datoriile noastre, precum și noi iertăm datornicilor noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean.
Preotul, vozglas: Că a Ta este Împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Apoi: Doamne, miluiește. (de 12 ori) Slavă… Și acum…
Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu. Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu. Veniți să ne închinăm și să cădem către Dânsul, Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru. (3 închinăciuni)
Psalmul 142: Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea întru adevărul Tău, auzi-mă întru dreptatea Ta. Și să nu intri la judecată cu robul Tău, că nu se va îndrepta înaintea Ta tot cel viu. Că a gonit vrăjmașul sufletul meu, împilat-a la pământ viața mea, așezatu-m-a întru întuneric ca pe morții veacului. Și s-a mâhnit întru mine duhul meu, întru mine s-a tulburat inima mea. Adusu-mi-am aminte de zilele cele din început, cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale am gândit. Tins-am către Ține mâinile mele, sufletul meu ca niște pământ fără de apă Ție. Degrab auzi-mă, Doamne, slăbit-a duhul meu; să nu întorci fața Ta de la mine, și mă voi asemăna celor ce se pogoară în groapă. Auzită fă mie dimineața mila Ta, că spre Tine am nădăjduit; arată-mi mie, Doamne, calea în care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scoate-mă de la vrăjmașii mei; Doamne, la Tine am scăpat. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun mă va povățui la pământul cel drept. Pentru numele Tău, Doamne, mă vei via, întru dreptatea Ta vei scoate din necaz sufletul meu, și întru mila Ta vei sfârși pe vrăjmașii mei, și vei pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău. Apoi:
Condacul, glas 8:
Veniți să lăudăm pe voievodul ortodoxiei românești, cel cu toate Darurile Duhului blagoslovit, și să cântăm cu dragoste celui cu Dumnezeu unit: Bucură-te, Părinte Justin, care mult ai iubit!
Icos 1
Vas al iubirii dumnezeiești te-a lucrat, părinte, calea milostivirii, din pruncie arătându-te înțelept cu dorirea către viața cea îngerească, iubitorule de feciorie. Pentru aceea voind a-ți urma precum tu însuți Celui înviat, îți cântăm așa:
Bucură-te, că Numele Tatălui întru toate ai sfințit;
Bucură-te, că Chipul Fiului întru toate ai prețuit;
Bucură-te, că harul Duhului întru toate ai slăvit;
Bucură-te, că lumină lumii harul te-a aprins;
Bucură-te, că întunericul nu te-a cuprins;
Bucură-te, minunea Maicii Domnului;
Bucură-te, mireasma Mântuitorului;
Bucură-te, pârga cea miloasă a fecioriei;
Bucură-te, cântarea cântărilor călugăriei;
Bucură-te, că în frică de Domnul gândul ți-ai sădit;
Bucură-te, căci pe Cuvântul Însuși ai odihnit;
Bucură-te, Părinte Justin, care mult ai iubit!
Condac 2
Păstrându-ți tinerețea în sfințenie, zborul minții l-ai stăpânit lucrând Darul Botezului cu armele Filocaliei, și pășind pe calea jertfelniciei ai mărturisit curat Ortodoxia, cuvioase părinte, învățând pe toți să cânte, înălțați de har: Aliluia!
Icos 2
Neîncetat cu lucrarea duhovnicească a minții și a inimii îndeletnicindu-te, părinte, ai spus că „rugăciunea este a privi cu seninul dureros al inimii tâlcul umbrit în Psaltire și deslușit în Evanghelie”. Nădăjduind a primi și noi harul rugăciunii tale, te lăudăm zicând:
Bucură-te, căci cu Hristos față către față voiai a grăi;
Bucură-te, că pe cele ale Bisericii le-ai cinstit ca pe niște puternice a mântui;
Bucură-te, că scrierile Sfinților toată viața cu sete le-ai citit;
Bucură-te, că artele Bisericii ca pe apostolești podoabe le-ai ocrotit;
Bucură-te, că spre sfintele icoane bizantine și spre duhul străvechii psaltichii ai sârguit;
Bucură-te, a inimii rugăciune cu neîncetată însoțire;
Bucură-te, că pentru aceasta ai alungat a răului pomenire;
Bucură-te, că spre sfânta înțelepciune începătura gândului ai plivit;
Bucură-te, că spre roada Duhului totdeauna ai sârguit;
Bucură-te, căci cu gândul și cu graiul pe Sfânta Treime ai slavoslovit;
Bucură-te, că pentru vederea ta „duhovnicul neamului” ai fost numit;
Bucură-te, Părinte Justin, care mult ai iubit!
Condac 3
Acoperământul Maicii Domnului ai purtat în cuget hramul țării tale, preacuvioase, și cu evlavie spuneai: „în Biserica slavei stând, în cer a sta ni se pare”, ca un arhanghel pe credincioși trezindu-i ca „să stăm bine, să stăm cu frică”, să cântăm pururea: Aliluia!
Icos 3
Cu sabia Duhului despicând învelișul gândurilor ai pătruns miezul lucrurilor, părinte, și vitejește ai biruit pe cel viclean cu smerenia inimii tale sfinte, căci din adâncul temnițelor de la Suceava, Gherla, Baia Sprie, Aiud și Periprava, tămâia jertfei tale cerurile a străbătut cu slavă, pentru care Biserica și țara îți mulțumește azi:
Bucură-te, Mintea lui Hristos în dulcele glas moldovenesc;
Bucură-te, sobornicesc Părinte întru crez strămoșesc;
Bucură-te, preoție cu fierbinte dragoste și fără de prihană;
Bucură-te, cel ce ești necredinței grea dojană;
Bucură-te, că pentru Chipul Domnului în tinerețe ai fost închis și prigonit;
Bucură-te, că răbdând 17 ani frig, foame, bătăi, chinuri și umilințe, sfințenia ți-ați dovedit;
Bucură-te, că pentru Chipul Domnului cu râvnă ai mărturisit neîncetat;
Bucură-te, că după temnițele comuniste, de lagărul neocomunist mai mult ai fost vânat;
Bucură-te, că pentru Chipul Domnului cel hulit de actele cu cip, mult te-ai îndurerat;
Bucură-te, că în chilia ta până la sfârșitul vieții tot întemnițat ai stat;
Bucură-te, că și suferințele sfârșitului le-ai răbdat desăvârșit;
Bucură-te, că împreună cu Noii Mucenici frumusețea creștinismului ai rodit;
Bucură-te, că viața Mântuitorului în inimi ați scris și s-a pecetluit;
Bucură-te, că moștenirea Învierii neamului cu prețul vieții voastre ne-ați agonisit;
Bucură-te, râu de lacrimi care-n adâncul temniței raiul României ai doinit;
Bucură-te, Părinte Justin, care mult ai iubit!
Condac 4
În lanțuri mai liber fiind decât călăii tăi, toate nevoințele călugărești le-ai purtat mai presus de fire, iar în tainița inimii intrând și toată gândirea trupească aruncând-o, s-a aprins întru tine Învierea prin lumina pocăinței. Și înălțând ca pe un steag flacăra dumnezeiescului dor împreună cu frații tăi mucenici ai cântat dincolo de timp lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 4
La înălțimea Crucii nu pot privi urâtorii de Dumnezeu, căci lumină revarsă din răni Mântuitorul, iar precum Acela în veci e proslăvit, cel ce biruiește printr-Însul asemenea Lui primește cântările slavei:
Bucură-te, că ucigașii voștri n-au priceput că Împărăția cerurilor le-o vesteați;
Bucură-te, că necunoscând pe Adevăratul Împărat nu pricepeau de ce până la moarte Îl iubeați;
Bucură-te, că în mulțime de chinuri pentru Credință îndelung pătimeați;
Bucură-te, că din rădăcinile voastre cerești mai luminoși ați înviat;
Bucură-te, că v-a fost milă de vrăjmași și cu dragoste i-ați iertat;
Bucură-te, că numele voastre strălucesc în Cartea Vieții pe fila neamului străbun;
Bucură-te, că pomenirea voastră s-o stingă din conștiința omenirii vor și acum;
Bucură-te, sfinte, că cinstirea Noilor Mucenici ți-a fost ascultarea;
Bucură-te, că ctitorindu-le locașuri ți-ai împlinit chemarea;
Bucură-te, că în iadul bolșevic pătimind, din iubirea de oameni n-ai slăbit;
Bucură-te, că prin smerita-cugetare, și din prigoana nihilistă de acum mai puternic ai ieșit;
Bucură-te, Părinte Justin, care mult ai iubit!
Condac 5
În Duhul Sfânt străvezind cugetele tale, cu Dânsul ai nuntit inima ta, prea-cuvioase, iar împreunând bunăvoirea cu dreapta-cugetare te-ai făcut „icoană a toată filosofia”, precum zice Marele Grigorie. Pentru aceasta și faptele tale ți-au mărturisit înalta-cuviință, iar puterile cerești s-au bucurat de tine, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icos 5
Temelie punând vieții tale Dragostea creștină, toate chipurile de iubire le-ai unit ca într-un curcubeu al Luminii lui Hristos, și dintr-însa mijlocind ca peste toată făptura să pogoare Duhul Sfânt, primește și de la noi cu recunoștință cântări ca acestea:
Bucură-te, cel ce ai îmbrățișat cu rugăciunea ta-ntreaga zidire;
Bucură-te, că și păcătoșilor le-ai arătat bună cinstire;
Bucură-te, cel ce în duh și adevăr pe toți i-ai cunoscut;
Bucură-te, că adevărul lucrurilor și lăuntrul sufletelor limpede le-ai știut;
Bucură-te, că al lor din afară chip nu te-a smintit, chiar dacă te-a durut;
Bucură-te, că și slăvit, și-n umilințe, pe tine însuți te-ai smerit;
Bucură-te, că de slava cerească fiind plin, țărână te-ai socotit;
Bucură-te, că plânsul pentru neam ca pe-un vultur te-a-ntinerit;
Bucură-te, gingașă porumbiță a slavosloviei;
Bucură-te, izvorâtorule de mir și sânul evlaviei;
Bucură-te, că măsura tuturor lucrurilor în Duh ai cântărit;
Bucură-te, că scara raiului cu pasul tainei ai suit;
Bucură-te, Părinte Justin, care mult ai iubit!
Condac 6
Ca într-o rodie cerească dulceața Mântuitorului o ai cuprins, și cu hrana potrivită pe fiecare spre El l-ai tins, și ai adiat asupra tuturor bucuria harului, ca toți să cânte: Aliluia!
Icos 6
Suiș ai pus preaplinului inimii tale, și îmbrățișarea Veșnicului Mângâietor primind, de mari daruri te-ai învrednicit, sfinte, înviind pe cei morți duhovnicește, iar cu darul dumnezeieștii vederi împodobit, prin iubirea de oameni ai trecut hotarul cunoașterii, ca să auzi cântări ca acestea:
Bucură-te, cu Duhul Sfânt pentru omenire suspinătorule;
Bucură-te, cu Mântuitorul în Ghetsimani pentru toți tânguitorule;
Bucură-te, cu Tatăl despre Fiul tuturor mărturisitorule;
Bucură-te, cu Maica Domnului pentru noi chezășuitorule;
Bucură-te, cu Înainte-mergătorul de puterea pocăinței și despre sfârșit vestitorule;
Bucură-te, că pe tineri de lenea minții și de moliciunea voinței îi ferești;
Bucură-te, că pe femei spre cuvioșie le povățuiești;
Bucură-te, că pe bărbați să fie treji și temători de Dumnezeu îi întărești;
Bucură-te, că pe tot sufletul năpăstuit îl ocrotești;
Bucură-te, că pe îndrăciți și pe greu pătimași îi izbăvești;
Bucură-te, că și pe nebuni îi înțelegi și-i liniștești;
Bucură-te, că pe mândrie ca pe cea mai rea necurăție o numeai;
Bucură-te, că pe smerenie a nu o da pe lașitate mereu aminteai;
Bucură-te, că fiecăruia, cu timp și fără timp, mereu te-ai dăruit;
Bucură-te, Părinte Justin, care mult ai iubit!
Condac 7
A sihaștrilor taină arătată și oglindă a patriarhilor de altădată, în sfințenie prin aspră și necurmată nevoință ai stăruit, iar Maica Domnului pururea în tine a binevoit, din temniță te-a scos și binecuvântarea ei tot lucrul tău a adumbrit. Iar noi întru uimire văzându-te mai mult decât piatra cea scumpă strălucit, cântăm cu cetele cerești: Aliluia!
Icos 7
Mireasă neîntinată ai fost Treimii Sfinte, și mult ai desfătat pe Iisus, părinte! Curat cu inima, cu trupul și în faptă, te-ai arătat și de neam născător cu nevoința și cu vorba înțeleaptă. De frumusețea fecioriei tale minunându-se tot cinul îngeresc o cântă cu dulce sfială așa:
Bucură-te, scutul întregii-curății;
Bucură-te, crinul desăvârșitei bărbății;
Bucură-te, cel logodit cu fapta cuviinței;
Bucură-te, întinerit de suspinul pocăinței;
Bucură-te, fagurele tăcerii;
Bucură-te, fiul mângâierii;
Bucură-te, piscul poeziei românești;
Bucură-te, desfătarea Armoniei creștinești;
Bucură-te, sălașul lui Hristos;
Bucură-te, cântec bizantin duios;
Bucură-te, voievodul milostivirii;
Bucură-te, veselia îndumnezeirii;
Bucură-te, toiagul nădejdii înfrunzit;
Bucură-te, Părinte Justin, care mult ai iubit!
Condac 8
În rai cu Domnul împreună fiind și de El ne despărțindu-te, în rana sufletelor cu milă pogorând tămăduindu-le, inima ta liturghisea grăind: Ridicați, voi puteri ale firii, porțile voastre, și va intra Împăratul slavei, Aliluia!
Icos 8
Braț puternic și înfricoșător ești duhurilor celor viclene, părinte preastrălucite, iar către credincioși braț de binecuvântare, dăruind „Ajutorul de la Domnul, Cel ce a făcut cerul și pământul”. Și învățându-ne ca fără osebire pe oameni a-i iubi, pe duhuri a le cerceta și a le osebi, iar dreptatea și milostivirea sfânt a le uni, îți cântăm așa:
Bucură-te, de suflet grabnic chezășuitor;
Bucură-te, celor de har însetați izvor;
Bucură-te, căci cu tine însuți în nevoințe ai fost necruțător;
Bucură-te, că-n osteneli duhovnicești dai bună odihnă;
Bucură-te, că mântuind prin graiuri vii dai tihnă;
Bucură-te, că înțelesurilor peste fire dai tâlc cu înlesnire;
Bucură-te, făcătorule de mari minuni, care dai orbilor vedere și muților grăire;
Bucură-te, că inimi împietrite le aprinzi întru Hristos nebune;
Bucură-te, că viața ta este a Evangheliei minune;
Bucură-te, că de nerodirea minții ești grabnic vindecător;
Bucură-te, că de sterpiciunea pântecelui ești minunat dezlegător;
Bucură-te, că spre rodirea duhului ești măiastru povățuitor;
Bucură-te, că de cei mândri întru simplitate te-ai tăinuit;
Bucură-te, că pe smerit – cugetători întru putere i-ai învăluit;
Bucură-te, Părinte Justin, care mult ai iubit!
Condac 9
Ce limbă poate grăi iubirea ta de sfinți, și mai cu covârșire cea către Pururea-fecioara și de Dumnezeu Născătoarea? Toate icoanele ei din biserica mănăstirii tale de la Petru Vodă au lăcrimat când ai liturghisit, iar noi, umplându-ne de duhovnicească veselie, cântăm Domnului Dumnezeu: Aliluia!
Icos 9
Ritorii cei mult grăitori și de argint iubitori ca niște pești fără de glas înaintea teologiei tale, părinte, căci spre adeverirea cuvintelor Mântuitorului tu și cu vorba, și cu viața întreagă stai mărturie, pentru care îți cântăm acum:
Bucură-te, că întru Iisus ești mirarea îngerilor;
Bucură-te, că întru Iisus ești izbăvirea strămoșilor;
Bucură-te, că întru Iisus ești toiagul arhiereilor;
Bucură-te, că întru Iisus ești înțelepțirea ocârmuitorilor;
Bucură-te, că întru Iisus ești lauda proorocilor;
Bucură-te, că întru Iisus ești întărirea mucenicilor;
Bucură-te, că întru Iisus ești bucuria călugărilor;
Bucură-te, că întru Iisus ești dulceața preoților;
Bucură-te, că întru Iisus ești povața pustnicilor;
Bucură-te, că întru Iisus ești bucuria prea-cuvioșilor;
Bucură-te, că întru Iisus cu inima la ceruri ai suit;
Bucură-te, Părinte Justin, care mult ai iubit!
Condac 10
Pentru omenire tânguindu-te ca o maică iubitoare, părinte, ai luat asupră-ți o întreită mucenicie, în trup, în suflet și în duh, ca să se împlinească și prin tine cuvântul care zice: „Acesta neputințele noastre a luat și bolile noastre a purtat”. De chinurile tale neputând noi, nevrednicii, a face grăire, doar inima ne cântă în uimire: Aliluia!
Icos 10
Cu borangicul rugăciunii ai țesut mahrama clipelor tale în filigranul veșniciei, și sporind frumusețea lumii cu trăirile tale îndumnezeite, o, preaminunate părinte, ai zugrăvit cer nou și pământ nou pe pietrele inimilor celor ce-ți cântă:
Bucură-te, mir de prea-bună înmiresmare;
Bucură-te, a izvoarelor Duhului revărsare;
Bucură-te, cheie către lumina neînserată;
Bucură-te, poartă de duh către Mireasa Neîntinată;
Bucură-te, cleștar dac și zaua României fericite;
Bucură-te, sipet dârz al inimii zdrobite;
Bucură-te, dulce însorire în acest veac de jale;
Bucură-te, că testament ne lași iubirea ta cea mare;
Bucură-te, că de mulți înconjurat, sufletul tău era neștiut;
Bucură-te, că numai lui Hristos Îi erai cunoscut;
Bucură-te, că Mântuitorului te-ai asemuit;
Bucură-te, că busuiocul în clipa morții tale a-nflorit;
Bucură-te, Părinte Justin, care mult ai iubit!
Condac 11
Tâlcuind cuvântul: „precum în cer, așa și pre pământ”, ai propovăduit că puterea lui Dumnezeu se împlinește doar cu Duhul întru gând și fapte, și în mănăstire, și în cetate. Iar pe visătorii ne făptuitori și pe făptuitorii necugetători numindu-i necreștini, pildă a Minții lui Hristos ai luminat celor ce vor să cânte: Aliluia!
Icos 11
Amintind de ceea ce e scris: „Iar El văzând noroadele, I S-a făcut milă de dânșii, că erau supărați și lepădați ca oile ce n-au păstor”, ca un nou Avraam ne-ai păstorit, iar în suferința ultimului ceas tot la popor te-ai gândit și l-ai binecuvântat, zicând: „Harul lui Dumnezeu peste toți românii și peste toată România!” Pentru aceasta într-un glas te lăudăm așa:
Bucură-te, întru Pacea lui Hristos sabie a creștinătății;
Bucură-te, al Maicii Domnului sfânt voievod al cetății;
Bucură-te, serafimul vitejiei;
Bucură-te, râvna muceniciei;
Bucură-te, de Duhul Sfânt părinte purtător;
Bucură-te, stâlpare întru dumnezeiescul dor;
Bucură-te, că ai ajuns la măsura desăvârșitului bărbat;
Bucură-te, măsura îngerului și chip de Iisus-Împărat;
Bucură-te, prăznuitorule al Dumnezeirii;
Bucură-te, șoim român în slava nemuririi;
Bucură-te, steagul Predaniei, care pentru Libertatea în duh ai pătimit;
Bucură-te, Părinte Justin, care mult ai iubit!
 
Condac 12
Ca o Scriptură vie ai pășit prin negura acestui veac și ca un apropiat al Treimii cu iscusința vederii duhovnicești ai scris întru ființa ta slovele cele mai presus de fire prin care firea cântă: Aliluia!
Icos 12
Adânc pe adânc cheamă glasul lacrimilor tale, căci ai adunat întru sine-ți lacrima Domnului cu lacrima poporului tău, mult-pătimitorule părinte, și al românimii dor de mântuire s-a împlinit prin tine. Icoana adevăratei Românii tu strălucind o lumii, cerul și pământul acum te laudă și-ți cântă:
Bucură-te, că Tatălui slavă aduci prin cuget și cuvânt și minte;
Bucură-te, că Fiului dai slavă, prin duh și adevăr iubind pe toți fierbinte;
Bucură-te, că Duhul Îl cinstești deopotrivă prin trup, prin suflet și prin duh, părinte;
Bucură-te, cunoscătorule al dumnezeieștii simplități;
Bucură-te, propovăduitorule al duhovniceștii libertăți;
Bucură-te, al lui Dumnezeu iubit și casnic;
Bucură-te, de draci temut amarnic;
Bucură-te, al harului măiastru chivernisitorule;
Bucură-te, al necreatei slave văzătorule;
Bucură-te, rândunea în aurora rugăciunii;
Bucură-te, diamant al chivotului minunii;
Bucură-te, cel ce în soborul sfinților pururea ai horit;
Bucură-te, Părinte Justin, care mult ai iubit!
Condac 13
O, Preacuvioase Părinte Justin, mângâietorul românilor, farul Ortodoxiei, cere de la Domnul precum Elisei cândva de la Ilie ca și noi să primim o fărâmă din harul cel dat ție, ca în Duhul Sfânt toată suflarea să cânte: Aliluia! (de trei ori)
Apoi din nou:
Icos 1
Vas al iubirii dumnezeiești te-a lucrat, părinte, calea milostivirii, din pruncie arătându-te înțelept cu dorirea către viața cea îngerească, iubitorule de feciorie. Pentru aceea voind a-ți urma precum tu însuți Celui înviat, îți cântăm așa:
Bucură-te, că Numele Tatălui întru toate ai sfințit;
Bucură-te, că Chipul Fiului întru toate ai prețuit;
Bucură-te, că harul Duhului întru toate ai slăvit;
Bucură-te, că lumină lumii harul te-a aprins;
Bucură-te, că întunericul nu te-a cuprins;
Bucură-te, minunea Maicii Domnului;
Bucură-te, mireasma Mântuitorului;
Bucură-te, pârga cea miloasă a fecioriei;
Bucură-te, cântarea cântărilor călugăriei;
Bucură-te, că în frica de Domnul gândul ți-ai sădit;
Bucură-te, căci pe Cuvântul Însuși ai odihnit;
Bucură-te, Părinte Justin, care mult ai iubit!

Condacul:
Veniți să lăudăm pe voievodul ortodoxiei românești, cel cu toate Darurile Duhului blagoslovit, și să cântăm cu dragoste celui cu Dumnezeu unit: Bucură-te, Părinte Justin, care mult ai iubit!
 
Rugăciune
Părinte preacuvioase, cel ce te ai sălășluit în slava cea nepieritoare, mângâie sufletele împovărate de împuținarea dragostei dintre oameni, de pizmă diavolilor și de prigoana ridicată de cei supuși lor, odihnește și acum, cu harul lui Hristos, inimile ostenite. Apără-ne, părinte, de greaua asuprire a acestui veac împovărat de neștiința Adevărului și de hulirea Lui. Nu ne lipsi de povățuirea ta întru adevărul de credință cel păstrător al darului Iubirii, cel mai presus decât viața trecătoare și decât orice bogăție a acestei lumi. Mijlocește la Mântuitorul să pogoare spre noi lumina cunoștinței și chipul neprefăcut al evlaviei ca în Pacea lui Hristos să așteptăm venirea cea preaslăvită a Lui ce se apropie. Stăruie pentru noi, părinte milostive, deși suntem nevrednici, ca prin rugăciunile tale pline de îndrăzneală mucenicească împreună cu tine să dobândim Domnului a viețui, Domnului a muri și Domnului a ne uni, căci Lui se cuvine toată cinstea și închinăciunea, împreună cu Tatăl și cu De-Viață-Făcătorului Lui Duh, AMIN.
Apoi cântăm din nou Condacul 1, glas 8:
Veniți să lăudăm pe voievodul ortodoxiei românești, cel cu toate Darurile Duhului blagoslovit, și să cântăm cu dragoste celui cu Dumnezeu unit: Bucură-te, Părinte Justin, care mult ai iubit!