Zece leproși au strigat către Hristos, și zece au fost curățiți. Dar „unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors, slăvind pe Dumnezeu cu glas mare... Și acesta era samarinean. Iar Iisus, răspunzând, a zis: Au nu zece s-au curățit? Dar cei nouă unde sunt?” (Luca 17, 15–17). Evanghelia aceasta este, poate, cea mai directă mustrare a Scripturii pentru uitarea de a mulțumi — și cea mai simplă chemare de a fi acel unul din zece.
De ce uităm să mulțumim
În vreme de boală, rugăciunea vine ușor: strigăm, cerem, stăruim. Dar odată vindecarea primită, viața de zi cu zi ne trage înapoi în grabă, și mulțumirea rămâne nerostită. Biserica a rânduit tocmai pentru aceasta rugăciuni de mulțumire — ca recunoștința să nu depindă doar de amintirea noastră șubredă, ci de o rânduială statornică.
Rugăciunile de mulțumire ale colecției
Cine se vindecă de o boală, mare sau mică, are la îndemână rugăciunea de mulțumire pentru însănătoșire, rostită înaintea icoanei cu aceeași stăruință cu care s-a rugat în boală. Pentru mulțumirea de fiecare seară, pentru toate darurile zilei, se potrivește rugăciunea serii cu mulțumire , iar pentru cei ce vor o rugăciune mai amplă de laudă, Acatistul de mulțumire — numit și „Slavă lui Dumnezeu pentru toate” — cuprinde una dintre cele mai frumoase cântări de recunoștință ale Ortodoxiei.
O deprindere, nu doar un moment
Duhovnicii sfătuiesc adesea să încheiem fiecare zi cu cel puțin trei lucruri pentru care mulțumim, oricât de mici — înainte de rugăciunea de seară obișnuită. Cu vremea, această deprindere schimbă privirea omului asupra propriei vieți: vede mai des darul, mai rar lipsa.
Aceeași pildă stă la temelia unei rânduieli mai largi de recunoștință — vezi rugăciune de mulțumire zilnică pentru sănătate .
Întrebări frecvente
Î: Care este rugăciunea potrivită după o vindecare?
R: Rugăciunea de mulțumire pentru însănătoșire, rostită înaintea icoanei, cu aceeași sinceritate cu care s-a cerut vindecarea.
Î: Ce este Acatistul „Slavă lui Dumnezeu pentru toate”?
R: Un acatist de laudă alcătuit de mitropolitul Trifon (Turkestanov) în anii grei ai persecuției sovietice — mărturie că mulțumirea se poate rosti chiar și în cea mai adâncă suferință.
Î: De ce mulțumirea este considerată o formă de rugăciune, nu doar o politețe?
R: Pentru că îndreaptă privirea de la sine spre Dăruitor, hrănind smerenia — cea dintâi treaptă a oricărei vieți duhovnicești sănătoase.