După o vindecare, mulțumirea se îndreaptă firesc spre Dumnezeu — dar se cuvine să nu uităm nici mâna prin care El a lucrat: medicul care a pus diagnosticul la timp, chirurgul care a operat cu grijă, asistenta care a veghiat nopțile de spital.
Mulțumirea care nu desparte harul de mâna omului
Biserica nu a văzut niciodată vindecarea prin medic ca pe ceva mai prejos decât minunea directă — amândouă vin din același izvor. De aceea, rugăciunea de mulțumire pentru însănătoșire se poate însoți firesc de o mulțumire adresată direct celor care ne-au îngrijit, spusă sau scrisă, cât mai curând după vindecare.
Cum arătăm recunoștința
Un cuvânt sincer de mulțumire, o scrisoare, uneori un dar simplu — toate acestea nu sunt doar politețe, ci mărturisire că vindecarea nu a fost de la sine. Pentru mulți medici, mulțumirea unui pacient cântărește mai mult decât orice altă răsplată a muncii lor grele.
Rugăciunea de mulțumire pentru cei ce ne-au îngrijit
Alături de mulțumirea adusă lui Dumnezeu, se cuvine o pomenire în rugăciune a celor ce ne-au vindecat — cerând pentru ei sănătate, tărie și răsplată de la Cel ce vede toată munca lor, chiar și pe cea pe care noi, pacienții, n-o vedem niciodată.
Un alt gest tăcut de dăruire pentru viața altcuiva e tratat în rugăciune pentru donatorii de sânge .
Ocrotitorul medicilor este Sfântul Apostol Luca, „doctorul cel iubit” — vedeți Sfântul Apostol Luca, prăznuit pe 18 octombrie .
Întrebări frecvente
Î: Este potrivit să mulțumim și medicului, nu doar lui Dumnezeu?
R: Da — mulțumirea către Dumnezeu nu exclude recunoștința față de mâna prin care El a lucrat vindecarea.
Î: Ce se poate face pentru medicul care ne-a vindecat?
R: Un cuvânt sincer de mulțumire, o scrisoare sau pur și simplu pomenirea lui în rugăciune, cerând sănătate și tărie pentru el.
Î: De ce contează recunoștința arătată, nu doar simțită?
R: Pentru că recunoștința nespusă rămâne adesea neștiută de cel ce ar merita-o — a o arăta este parte din datoria mulțumirii, nu doar simțământ interior.
