Un aparat care ține evidența fiecărei bătăi a inimii, un ceas de vizită de zece minute, o ușă închisă între tine și cel drag — rugăciunea pentru cineva internat la ATI se rostește adesea din alt capăt al spitalului, nu de la patul bolnavului.
Suta lui Cornelie, ascultată de departe
Sutașul Cornelie nu era evreu și nu-L cunoscuse pe Hristos, dar „rugăciunile și milosteniile lui s-au suit ca aducere aminte înaintea lui Dumnezeu” (Fapte 10, 4). Ceea ce contează în rugăciune nu e apropierea fizică de bolnav, ci stăruința ei, oricât de departe ai fi ținut de ușa închisă a secției.
Rugăciunea scurtă din sala de așteptare
Când vestea vine pe bucăți, prin telefon, de la o asistentă grăbită, rugăciunile lungi nu mai au loc. Rămâne rugăciunea pentru cel bolnav , rostită scurt și des, alături de rugăciune pentru anxietate și frică , pentru cel ce așteaptă fără să poată face nimic altceva.
Rugăciunea, alături de echipa medicală
La ATI, mai mult ca oriunde, viața bolnavului stă în mâinile unei echipe întregi de medici și asistente. Rugăciunea de mulțumire pentru medici capătă aici greutate aparte — pentru cei ce veghează, în ture, lângă un pat pe care familia nu-l poate atinge, alături de rugăciune pentru sănătatea rinichilor și a altor organe urmărite constant la ATI.
Întrebări frecvente
Î: Cum ne rugăm pentru cineva internat la ATI, dacă nu putem sta lângă el?
R: La fel ca sutașul Cornelie, a cărui rugăciune a ajuns la Dumnezeu fără apropiere fizică — stăruința contează, nu locul din care te rogi.
Î: Ce rugăciune se spune cel mai des în astfel de momente?
R: Rugăciunea pentru cel bolnav, rostită scurt și repetat, alături de o cerere pentru echipa medicală care îngrijește bolnavul.
Î: Are rost să ne rugăm dacă starea bolnavului e gravă și incertă?
R: Da — rugăciunea nu depinde de certitudinea rezultatului, ci de stăruința celui ce o rostește, așa cum arată pilde biblice ale unor cereri făcute în ceasuri fără nicio garanție.