Anii de tăcere între un părinte și un copil ajuns adult se adună uneori atât de mult, încât primul pas spre împăcare pare imposibil de făcut — cine sună primul, ce se spune, dacă mai are rost.
Drumul fiului risipitor înapoi
Fiul risipitor nu știe cum va fi primit — pregătește doar un discurs de cerere de iertare, gata să fie primit ca argat. Tatăl „încă departe fiind el, l-a văzut și i s-a făcut milă” (Luca 15, 20), fără să-l lase să termine măcar discursul pregătit.
Primul pas, oricât de greu
Fiul a făcut primul pas — s-a întors, chiar fără garanția primirii. Copilul înstrăinat de un părinte poate face la fel: drumul înapoi nu cere certitudinea rezultatului, ci doar curajul primului pas.
Rugăciunea pentru cel de care ne-am înstrăinat
O rugăciune scurtă pentru părintele de care suntem departe — chiar înainte de a găsi curajul unui telefon — pregătește inima pentru pasul dintâi, urmând pilda fiului risipitor și a tatălui ieșit în întâmpinare.
Întrebări frecvente
Î: Ce pildă biblică vorbește despre împăcarea cu un părinte?
R: Fiul risipitor (Luca 15, 11-32), care se întoarce fără garanția primirii, dar e întâmpinat de tatăl lui înainte să termine măcar cererea de iertare pregătită.
Î: Cine trebuie să facă primul pas spre împăcare?
R: Pilda arată curajul fiului de a se întoarce, dar și disponibilitatea tatălui de a ieși în întâmpinare — împăcarea reală cere, de obicei, mișcare din ambele părți.
Î: Ce rugăciune ajută înainte de a suna un părinte de care suntem înstrăinați?
R: O cerere scurtă pentru înmuierea inimii, atât a noastră, cât și a lui, rostită chiar înainte de a găsi curajul telefonului — la fel ca la rugăciune pentru pace între frați , când înstrăinarea ține de altă rudă apropiată.