A deveni părinte printr-o adopție nu e o iubire „de rezervă” — Scriptura însăși păstrează povestea unuia dintre cei mai mari oameni ai ei, crescut de o familie care nu i-a fost rudă de sânge.
Moise, luat din apă
Lăsat într-un coșuleț pe Nil ca să scape de porunca de ucidere a pruncilor evrei, Moise este găsit de fiica lui Faraon, care „a avut milă de el” și l-a crescut ca pe fiul ei (Ieșirea 2, 5-10). Numele lui înseamnă chiar „scos din apă” — o identitate legată pentru totdeauna de acest gest de primire.
O familie aleasă, nu doar moștenită
Moise nu a fost mai puțin fiu pentru că nu era fiu de sânge al celei ce l-a crescut. Povestea lui rămâne, peste veacuri, mărturie că legătura de familie se poate întemeia și pe alegere, nu doar pe naștere.
Rugăciunea familiei adoptive
O rugăciune de mulțumire pentru copilul primit în familie, alături de o cerere pentru integrarea lui deplină, urmează firesc pilda fiicei lui Faraon, care nu a tratat niciodată copilul găsit ca pe un străin — la fel cum rugăciune pentru sănătatea nou-născutului însoțește primele zile ale oricărui copil, adoptat sau nu.
Întrebări frecvente
Î: Ce pildă biblică vorbește despre adopție?
R: Moise, găsit pe Nil de fiica lui Faraon și crescut ca fiul ei (Ieșirea 2, 5-10) — una dintre cele mai cunoscute povești de înfiere din Scriptură.
Î: Contează legătura de sânge mai mult decât cea de alegere, în Scriptură?
R: Nu — povestea lui Moise arată că o familie întemeiată prin alegere poate fi la fel de deplină ca una de sânge.
Î: Ce rugăciune se potrivește unei familii care adoptă un copil?
R: O rugăciune de mulțumire pentru copilul primit, alături de o cerere pentru integrarea lui deplină și liniștită în noua familie.