Pe 26 septembrie, Biserica prăznuiește Mutarea la cele veșnice a Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan — „ucenicul pe care-l iubea Iisus”, singurul dintre cei doisprezece apostoli care nu a murit de moarte mucenicească.
Ucenicul iubit, sub Cruce
Ioan a fost singurul apostol rămas lângă Cruce în ceasul răstignirii, primind din partea lui Hristos însărcinarea de a avea grijă de Maica Domnului: „Iată mama ta!” (Ioan 19, 27). A scris a patra Evanghelie și Apocalipsa, în exilul de pe insula Patmos.
O moarte diferită de a celorlalți apostoli
Tradiția povestește că Ioan, ajuns la adânci bătrâneți în Efes, a cerut ucenicilor să-i sape un mormânt, în care s-a coborât el însuși, viu — iar a doua zi, mormântul a fost găsit gol, fără trup, doar cu un praf fin ridicându-se din pământ, semn socotit de mulți al unei „adormiri” aparte, nu al unei morți obișnuite.
Cum se ține praznicul
Se merge la Sfânta Liturghie, unde se citește din Evanghelia lui, iar mulți creștini recitesc în această zi începutul ei: „La început era Cuvântul, și Cuvântul era la Dumnezeu” (Ioan 1, 1).
Un alt apostol din primul cerc al ucenicilor, a cărui zi o găsiți în calendarul lunii noiembrie, este Sfântul Apostol Filip .
Întrebări frecvente
Î: Cine a fost Sfântul Ioan Evanghelistul?
R: Apostolul numit „ucenicul pe care-l iubea Iisus”, singurul rămas lângă Cruce în ceasul răstignirii, autor al celei de-a patra Evanghelii și al Apocalipsei.
Î: Ce e neobișnuit la moartea Sfântului Ioan?
R: Tradiția spune că s-a coborât viu într-un mormânt săpat la cererea lui, iar a doua zi mormântul a fost găsit gol — socotit semn al unei „adormiri” aparte, nu al unei morți obișnuite.
Î: Ce se citește tradițional pe 26 septembrie?
R: Începutul Evangheliei lui Ioan — „La început era Cuvântul, și Cuvântul era la Dumnezeu” (Ioan 1, 1) — citit adesea în această zi de prăznuire, la fel cum rugăciunea pentru cel bolnav rămâne rostită oricând peste an.
