Din toți sfinții tămăduitori cinstiți astăzi în România, puțini au o poveste atât de aspră ca a Sfântului Ioan Rusul — un soldat luat rob de război, care patruzeci de ani a slujit ca sclav la grajdul unui stăpân turc, rugându-se neîncetat, și care după moarte a devenit unul dintre cei mai grabnici ajutători ai celor bolnavi.
Din Ucraina, prin robie, în Capadocia
Ioan s-a născut pe la 1690 într-un sat din Ucraina de astăzi. Luat în oaste, a fost prins prizonier de turci în timpul războiului ruso-turc din 1711 și dus rob în Capadocia, la Prokopion (astăzi Ürgüp). Deși stăpânul său a încercat să-l silească să treacă la islam, Ioan a rămas neclintit în credință, slujind cu credincioșie casa stăpânului — care, văzând smerenia și cinstea robului său, a ajuns să-l cinstească — și dormind noaptea în grajdul cailor, pe o rogojină, unde se ruga neîncetat până spre ziuă.
Minunea pilafului trimis la Mecca
Cea mai cunoscută minune legată de numele lui s-a petrecut când stăpânul turc, plecat în pelerinaj la Mecca, a primit deodată, adus pe o farfurie, un pilaf cald — bucatele pe care Ioan, în noaptea aceea, le pregătise acasă și le trimisese, prin rugăciune, la mii de kilometri depărtare. Stăpânul, uluit, s-a întors și l-a întrebat pe Ioan; iar de atunci l-a cinstit ca pe un sfânt încă din timpul vieții.
Moartea și moaștele de la Prokopion
Ioan a murit în 1730, la vârstă înaintată, tot ca rob, în grajdul unde se rugase toată viața. Trupul lui a rămas neputrezit, izvorând mir și vindecări. După schimbul de populații din 1923, creștinii greci din Prokopion au dus cu ei moaștele Sfântului Ioan Rusul în insula Evia, unde se află până astăzi, în comuna numită de atunci Nea Prokopi, loc de pelerinaj neîncetat pentru bolnavi din toată lumea ortodoxă.
De ce este numit „grabnic ajutător”
Mărturiile de vindecare adunate la moaștele lui, de-a lungul a trei veacuri, i-au adus numele de „grabnic ajutător și mare făcător de minuni”. Sfântul Ioan Rusul este prăznuit pe 27 mai, iar cei ce îi cer ajutorul citesc Acatistul Sfântului Ioan Rusul sau altă rugăciune către Sfântul Ioan Rusul , adesea în vremea unei boli îndelungate sau apăsătoare, după pilda răbdării lui de patruzeci de ani.
Întrebări frecvente
Î: De ce este numit „Rusul”, dacă a murit în Turcia?
R: Pentru locul lui de naștere, Ucraina de astăzi, aflată atunci sub stăpânirea Rusiei — numele arată obârșia lui, nu locul unde a viețuit ori a murit.
Î: Unde se află astăzi moaștele Sfântului Ioan Rusul?
R: În insula Evia, Grecia, în localitatea Nea Prokopi, unde au fost aduse de creștinii strămutați din Capadocia în 1923 și unde rămân până azi loc de pelerinaj și de vindecări.
Î: Pentru ce se roagă îndeosebi credincioșii Sfântului Ioan Rusul?
R: Pentru sănătate trupească și sufletească, pentru răbdare în încercări îndelungate și pentru statornicie în credință, după chipul robiei pe care sfântul a purtat-o patruzeci de ani fără să-și lepede niciodată botezul.