La spovedanie mărturisim doar propriile păcate, pe scurt și precis, fără să ne scuzăm și fără să ascundem ceva cu știință. Ne pregătim prin rugăciune și prin cercetarea conștiinței, cu dorința sinceră de a nu mai greși. Preotul este „doctorul văzut”, iar Hristos este Cel nevăzut.
Cum ne pregătim
Ghidul arhimandritului Serafim Alexiev, din cartea *Leacul uitat – Sfânta Taină a Spovedaniei*, începe cu o imagine: venim la „bolnița lui Hristos”. Preotul este doctorul văzut, iar Hristos cel nevăzut. Pregătirea cere două lucruri: o dorință sinceră de a nu mai greși de acum înainte și amintirea păcatelor.
Pr. Constantin Sturzu propune, într-un decalog pe Doxologia, ca înainte de spovedanie să ne rugăm pentru liniștirea minții și pentru a ne aminti toate păcatele. Ne amintește și că păcatul duce la moarte, iar Hristos este Viața. Nu putem evita singuri greșelile, dar păstrăm dorința de îndreptare.
Ce mărturisim
- păcatele noastre, fără rușinea care ne oprește să le spunem;
- fiecare păcat, pe scurt, dar precis;
- nimic ascuns cu voia.
Despre sinceritate, decalogul spune: cu curaj, fără să ascundem.
Ce evităm
Din cele două texte reies aceleași lucruri:
- să nu ne scuzăm și să nu ne justificăm;
- să nu vorbim mult despre lucruri fără importanță, pentru că mai sunt și alții care așteaptă;
- să nu dezvăluim păcatele altora și, pe cât se poate, să nu numim persoanele implicate;
- să nu ne lăudăm cu vreo virtute;
- să nu dăm vina pe alții, ci s-o recunoaștem ca fiind a noastră.
Explicații în plus dăm doar dacă duhovnicul ne cere.
Ce nu cerem de la duhovnic
Decalogul avertizează să nu așteptăm de la preot rolul de psiholog sau de tată. El ne îndrumă spre Hristos, singurul care vindecă. După ce am terminat, ascultăm sfatul fără să-l întrerupem și fără să ne gândim la altceva. Păstrăm taina: nu povestim sfaturile primite nici celor apropiați.
Înainte de Împărtășanie
Dacă te pregătești și pentru Sfânta Împărtășanie, vezi pregătirea pentru Împărtășanie, ghid practic . Dacă te îngrijești de un bolnav care nu poate merge la biserică, vezi Spovedania și împărtășirea bolnavului acasă . Alegerea unui preot cu care să te sfătuiești este tratată în cum alegem un duhovnic , iar locul spovedaniei între celelalte Taine, în ce este o Sfântă Taină .
Pentru rugăciune înainte de spovedanie, un psalm potrivit este Psalmul 50, psalmul pocăinței . Pentru rugăciuni scurte la început de zi, vezi rugăciunea de dimineață .
Textele paginilor citate nu spun cât de des ne spovedim, nu descriu epitimia (canonul) și nu conțin rugăciunea de dezlegare. Pentru acestea, întreabă-l pe duhovnic.
Surse
- Ghid practic și eficient pentru o spovedanie cu adevărat folositoare , Doxologia (Arhim. Serafim Alexiev, *Leacul uitat*).
- Un decalog pentru cei ce se spovedesc , Doxologia (Pr. Constantin Sturzu).
Întrebări frecvente
Î: Ce spun la spovedanie?
R: Propriile păcate, pe scurt și precis, fără să te scuzi și fără să ascunzi ceva cu știință.
Î: Pot spune și păcatele altora?
R: Nu. Ghidurile citate cer să nu dezvălui păcatele altora și, pe cât se poate, să nu numești persoanele implicate.
Î: Trebuie să scriu păcatele pe hârtie?
R: Ghidurile citate nu cer asta. Ele cer pregătire prin rugăciune și amintirea păcatelor. Dacă ai nevoie de ajutor, întreabă duhovnicul.
Î: Poate duhovnicul să mă ajute ca un psiholog?
R: Decalogul din Doxologia spune că nu trebuie să aștepți de la el rolul de psiholog sau de tată. El te îndrumă spre Hristos, singurul care vindecă.
Î: Cât de des mă spovedesc?
R: Textele citate nu spun. Frecvența o stabilești împreună cu duhovnicul tău.