Pe 8 septembrie, Biserica prăznuiește Nașterea Maicii Domnului — cea dintâi mare sărbătoare a anului bisericesc, care se deschide, simbolic, cu venirea pe lume a celei ce avea să-L nască pe Hristos.
Rodul unei rugăciuni de o viață
Ioachim și Ana au purtat rușinea sterilității ani la rând, într-o vreme când lipsa unui copil era privită drept semn al lipsei de binecuvântare. Rugăciunea lor stăruitoare, dusă până la bătrânețe fără să slăbească, s-a împlinit cu nașterea Mariei.
Cea dintâi din marile praznice ale anului
Anul bisericesc, început pe 1 septembrie, se deschide simbolic tocmai cu această naștere — începutul mântuirii, arată tradiția, începe cu nașterea celei care va purta în pântece pe Mântuitorul.
Sfânta Maria Mică
În popor, praznicul e numit Sfânta Maria Mică , spre deosebire de Sfânta Maria Mare din 15 august — Adormirea Maicii Domnului . Cele două praznice mariane majore ale toamnei și verii încadrează, astfel, un întreg sezon de rugăciune către Născătoarea de Dumnezeu, marcat și în calendarul liturgic oficial al Patriarhiei Române .
Întrebări frecvente
Î: De ce este importantă Nașterea Maicii Domnului pentru anul bisericesc?
R: Pentru că deschide simbolic anul bisericesc, început cu o săptămână înainte, pe 1 septembrie — începutul mântuirii legat de nașterea celei ce avea să-L nască pe Hristos.
Î: Cine au fost părinții Mariei și de ce contează povestea lor?
R: Ioachim și Ana, care au așteptat un copil o viață întreagă — povestea lor arată o rugăciune stăruitoare, dusă până la bătrânețe fără să slăbească.
Î: Ce diferență e între Sfânta Maria Mică și Sfânta Maria Mare?
R: Sfânta Maria Mică e Nașterea Maicii Domnului (8 septembrie); Sfânta Maria Mare e Adormirea Maicii Domnului (15 august) — cele două praznice mariene majore ale anului.