Cartea Psalmilor este inima Bibliei. Timp de trei mii de ani, evreii și creștinii au cântat și au rostit aceste texte în rugăciunile lor de zi și de noapte, în bucurie și în suferință, la naștere și la moarte.
Psalmii exprimă tot spectrul emoțiilor omenești: bucurie, tristețe, frică, nădejde, mânie, recunoștință, disperare și exultare. Nu există stare sufletească pe care un psalm să n-o fi exprimat deja, cu cuvinte mai bune decât am putea găsi noi.
Sfântul Atanasie cel Mare scria: psalmii sunt o oglindă a sufletului. Cel care îi citește cu atenție se vede pe sine, cunoaște mișcările inimii sale și află cuvintele potrivite pentru orice stare.
În tradiția ortodoxă, Psaltirea se citea integral în fiecare săptămână în mănăstiri și în fiecare două săptămâni de creștinii mai râvnitori. Astăzi, putem începe mai simplu: câte un psalm pe zi, dimineața sau seara.
Psalmul 50 este psalmul pocăinței — ideal pentru dimineață, ca o curățire a sufletului. Psalmul 90 este psalmul apărării — recomandat seara, pentru paza nopții. Psalmul 22 este psalmul nădejdii — de citit în orice moment de frică sau îndoială.
Nu citiți psalmii în grabă, ca pe o obligație. Citiți-i încet, savurând fiecare cuvânt, oprindu-vă la versetele care vă ating inima. Rugăciunea psalmilor nu este performanță — este conversație vie cu Dumnezeu.
Pentru cei ce citesc sau cântă psalmii des, cu vocea, grija față de sănătatea vocii devine parte din aceeași rânduială.
Unul dintre psalmii citiți zilnic la Utrenie, rugăciunea omului încolțit, l-am explicat pe larg în Psalmul 142: când se citește și pentru ce .
