Sfântul Pantelimon trăiește în inimile a milioane de creștini ortodocși din întreaga lume ca cel mai mare tămăduitor dintre sfinți. Prăznuit pe 27 iulie, el este invocat zilnic de bolnavi, de medici și de familiile celor suferinzi.
Povestea vieții sale este una dintre cele mai fascinante din hagiografia creștină. Fiu al unui senator păgân din Nicomidia, Pantelimon a primit o educație aleasă și a studiat medicina sub îndrumarea unui medic de curte. Era destinat unei cariere strălucite.
Convertirea sa la creștinism a venit printr-o întâlnire providențială cu preotul Ermolae, care l-a catehizat în credința creștină. Semnul care i-a pecetluit credința a fost vindecarea miraculoasă a unui copil orbit de o viperă — vindecare pe care Pantelimon a săvârșit-o invocând numele lui Hristos.
De atunci, viitorul sfânt a început să trateze bolnavii fără plată, mai ales pe cei săraci pe care doctorii plătiți nu-i îngrijeau. Faima sa a crescut rapid, atrăgând invidia altor medici care l-au denunțat autorităților ca creștin.
Chinuit cu cruzime — ars cu torțe aprinse, aruncat în mare cu o piatră de gât, expus la fiare sălbatice — sfântul a ieșit nevătămat din toate, convertind mulți martori la credința creștină. A fost în cele din urmă decapitat, iar din trupul său a curs lapte în loc de sânge.
Moaștele sale se află astăzi la Mănăstirea Sfântul Pantelimon din Muntele Athos, Grecia, unde pelerini din toată lumea vin să se roage. Rugăciunea lui este invocată mai ales pentru boli grave, operații și vindecări pe care medicina le consideră imposibile.
Alături de el, tradiția rusă cinstește un alt mare tămăduitor din pustie — vezi Sfântul Serafim de Sarov .
