Rugăciunea din spital, la o intervenție sau într-o criză acută, are un ritm anume — stăruitoare, concentrată, adesea scurtă pentru că puterile sunt puține. Dar pentru cei care poartă o boală cronică, ani la rând, cu internări repetate, rugăciunea cere altă statornicie: nu sprintul unei zile grele, ci alergarea de fond a unei vieți întregi purtate cu o suferință.
Când vindecarea nu vine deodată
Sfântul Apostol Pavel însuși a purtat un „ghimpe în trup” pe care s-a rugat de trei ori să i-l ia Domnul — și răspunsul primit nu a fost vindecarea, ci puterea de a-l purta: „Îți este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârșește în slăbiciune” (2 Corinteni 12, 7-9). Pentru cei cu boli cronice, acest cuvânt este mai de folos decât orice făgăduință de vindecare imediată.
Rânduiala rugăciunii pentru cel cronic bolnav
Rugăciunea de fiecare zi — dimineața și seara — capătă aici un rol statornic, de sprijin lung, nu de strigăt scurt. Mulți bolnavi cronici leagă de rânduiala lor zilnică Rugăciunea lui Iisus , repetată în orele lungi de tratament sau de așteptare, și Sfântul Maslu , primit periodic, nu doar la un moment de criză.
Pentru familiile care îngrijesc pe termen lung
Cei ce îngrijesc ani la rând un bolnav cronic poartă o oboseală aparte, greu văzută de ceilalți. Pentru ei, rugăciunea pentru cel bolnav rămâne la fel de necesară ca pentru bolnavul însuși — iar odihna, atunci când e cu putință, nu este egoism, ci parte din purtarea de grijă cerută unui îngrijitor statornic.
Întrebări frecvente
Î: Cum ne rugăm dacă boala nu se vindecă, oricât ne-am ruga?
R: Cu pilda Apostolului Pavel: cerem vindecarea, dar primim cu smerenie și puterea de a purta boala, dacă acesta este răspunsul pe care Dumnezeu îl rânduiește pentru noi.
Î: Se schimbă rugăciunea pentru o boală cronică față de una acută?
R: Ritmul se schimbă: de la strigătul stăruitor al unei crize, spre o rânduială statornică, zilnică, potrivită unei alergări de lungă durată, nu unui sprint.
Î: Cum se sprijină duhovnicește cei care îngrijesc un bolnav cronic ani la rând?
R: Prin rugăciune proprie constantă, prin Sfântul Maslu primit alături de cel îngrijit și prin căutarea sprijinului comunității bisericești, ca oboseala să nu fie purtată complet singuri.