Vine o zi în care casa rămâne mai goală: copilul crescut pleacă la facultate, la muncă, în altă țară, sau pur și simplu la casa lui. Bucuria de a-l vedea împlinit se amestecă, pentru orice părinte, cu un dor pe care puțini îl mărturisesc cu glas tare. Biserica are și pentru acest dor o rugăciune.
Grija care nu se termină la majorat
Rugăciunea pentru părinți bătrâni este bine cunoscută — cea pe care copiii o rostesc pentru cei ce i-au crescut. Mai puțin vorbită este rugăciunea inversă: cea a părintelui care, deși copilul e mare și plecat, nu încetează niciodată să se roage pentru el, așa cum Ana s-a rugat pentru pruncul ei chiar și după ce l-a dat pe Samuel în slujba Templului (1 Regi 1-2).
Ce se cere într-o astfel de rugăciune
Nu se cere neapărat întoarcerea acasă, ci ocrotire pe drumul pe care copilul l-a ales: sănătate, oameni buni în preajmă, statornicie în credință chiar și departe de biserica în care a crescut. Mulți părinți leagă această rugăciune de rugăciunea la drum , rostită de fiecare dată când copilul pleacă din nou, după o vizită acasă.
Când tăcerea îngrijorează
Zilele în care vestea de la copil întârzie sunt grele pentru orice părinte. Rugăciunea în vreme de necaz și Psalmul 129 — dintru adâncuri am strigat — sunt rugăciunile acelor zile, alături de încrederea, greu de ținut dar necesară, că cel plecat rămâne sub aceeași purtare de grijă a lui Dumnezeu, chiar dincolo de puterea privirii părintești.
Grija pentru sănătatea lor la bătrânețe, purtată de la distanță, e tratată în rugăciune pentru sănătatea părinților vârstnici .
Întrebări frecvente
Î: Cum se numește rugăciunea unui părinte pentru copilul plecat de acasă?
R: Nu are un nume liturgic fix; este, în duh, aceeași rugăciune de mijlocire pe care Ana a rostit-o pentru Samuel — o încredințare continuă a copilului în mâna lui Dumnezeu, chiar și de la distanță.
Î: Se roagă părinții altfel pentru un copil adult decât pentru unul mic?
R: Cererile se schimbă — nu mai cerem ocrotire de la primejdiile copilăriei, ci statornicie, înțelepciune în alegeri și păstrarea credinței — dar stăruința rugăciunii părintești rămâne aceeași.
Î: Ajută rugăciunea la apropierea sufletească, dincolo de distanța fizică?
R: Mulți părinți mărturisesc așa: rugăciunea zilnică pentru cel plecat ține vie o legătură pe care depărtarea n-o poate rupe, chiar dacă veștile sunt rare.