Psalmul 129 — Dintru adâncuri am strigat către Tine, Doamne
„Dintru adâncuri am strigat către Tine, Doamne! Doamne, auzi glasul meu!” Psalmul 129 — De profundis, cum l-a numit apusul — este rugăciunea omului ajuns la fund: la fundul bolii, al deznădejdii, al puterilor. Tocmai de aceea este unul dintre cei mai iubiți psalmi ai Bisericii: pentru că nu cere de la om decât ce mai are — un strigăt.
Rugăciunea din adânc
Sunt rugăciuni pentru zilele bune și rugăciuni pentru adânc. Psalmul acesta este a doua: opt versete scurte, pe care le poate rosti și un om istovit de boală, și unul îngenuncheat de o veste rea. Adâncul din psalm nu se cere lămurit — fiecare își știe adâncul lui — dar strigătul din el are o însușire rară: nu cere mai întâi izbăvirea, ci doar atât: „auzi glasul meu”. Să fie auzit. Cine a trecut prin nopți grele știe că aceasta este cea dintâi nevoie a omului în suferință — și psalmul o preface în rugăciune.
Străjerii care așteaptă dimineața
În inima psalmului stă un verset de neuitat: „așteptat-a sufletul meu spre Domnul, din straja dimineții până în noapte”. Străjerul de pe zid nu grăbește răsăritul; îl așteaptă, încredințat că vine. Aceasta este lecția psalmului pentru cel bolnav: nădejdea nu e simțământ, e strajă — o așezare statornică a sufletului către Domnul, „că la Domnul este mila și multă mântuire la El”. Se potrivește de aceea în așteptările lungi: înaintea unui diagnostic, în convalescență, în nopțile de spital despre care am scris în îndreptarul despre rugăciunea în spital .
Când și cum se citește
Psalmul 129 face parte din cei șapte psalmi de pocăință și din rânduiala Vecerniei. Se citește la vreme de deznădejde și de întuneric sufletesc, în așteptările apăsătoare, precum și la căpătâiul celor greu bolnavi — iar Biserica îl cântă și la slujbele pentru cei adormiți, ca strigăt al întregii firi omenești din adâncul ei către Dumnezeu. După citire se poate adăuga rugăciunea în vreme de necaz . Textul întreg se află în Psaltire, la Catisma a optsprezecea.
Întrebări frecvente
Este Psalmul 129 o rugăciune pentru cei adormiți? Se citește și pentru ei, la parastase — dar nu numai. Strigătul din adânc este al oricui se află în adânc: bolnav, deznădăjduit, înfricoșat. Este psalm al viilor în încercare, pe cât și al pomenirii celor plecați.
Cât durează citirea? Psalmul are numai opt versete — un minut, poate două. Puterea lui nu stă în lungime, ci în adâncimea din care e strigat. Mulți îl rostesc pe de rost, ca pe o suflare: „Dintru adâncuri am strigat către Tine, Doamne”.