Respirația e cea mai firească dintre funcțiile trupului — până când o boală o îngreunează, și fiecare inspirație devine un efort conștient, nu unul uitat.
Suflarea de viață
La facerea omului, „Domnul Dumnezeu a suflat suflare de viață în fața lui, și s-a făcut omul cu suflet viu” (Facerea 2, 7). Chiar cuvântul „duh” — pnevma în greacă, ruah în ebraică — înseamnă deopotrivă suflare, vânt și duh, o legătură veche între respirație și viață.
O rugăciune legată de fiecare respirație
Tradiția isihasmului a legat de veacuri Rugăciunea lui Iisus de ritmul respirației — o parte pe inspirație, o parte pe expirație — o practică ce poate liniști și pe cel cu respirația îngreunată, nu doar pe cel sănătos.
Rugăciunea, alături de pneumolog
Astmul, bronșita cronică sau alte afecțiuni pulmonare cer tratament de specialitate constant. Rugăciunea pentru cel bolnav se rostește alături de inhalatoare, controale și tratament, cerând ușurare — la fel ca la Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul , rostită și ea cu suflarea potolită, rar și adânc.
Întrebări frecvente
Î: Ce spune Scriptura despre respirație și viață?
R: La facerea omului, Dumnezeu „a suflat suflare de viață” (Facerea 2, 7) — o legătură veche între respirație și duhul viu al omului, păstrată și în limbile originale ale Scripturii.
Î: Există o rugăciune legată de ritmul respirației?
R: Da — tradiția isihastă leagă Rugăciunea lui Iisus de respirație, rostită parțial pe inspirație, parțial pe expirație, ca practică de liniștire.
Î: Trebuie continuat tratamentul pentru afecțiuni pulmonare alături de rugăciune?
R: Da — astmul sau bronșita cronică cer tratament de specialitate constant; rugăciunea îl însoțește, nu îl înlocuiește.