E ușor să te rogi pentru cei dragi. Mult mai greu e să te rogi pentru cel care ți-a făcut rău — și tocmai aici Evanghelia cere cel mai mult.
„Iubiți pe vrăjmașii voștri”
Hristos spune direct, fără ocolișuri: „Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă... rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc” (Matei 5, 44). Nu cere să uităm răul făcut, ci să nu-l răsplătim cu ură.
Ștefan, iertând în ceasul morții
Întâiul mucenic, Ștefan, ucis cu pietre, își încheie viața cu o rugăciune pentru cei ce-l ucideau: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta” (Fapte 7, 60) — iertarea rostită chiar în ceasul cel mai greu, nu abstract, ci concret, pentru cei de față.
O rugăciune care nu cere reconciliere imediată
A te ruga pentru cel ce ți-a greșit nu înseamnă a-l invita înapoi în viața ta imediat, nici a minimaliza răul făcut — înseamnă doar a nu lăsa ura să crească acolo unde ar putea crește liber — aceeași eliberare cerută și în rugăciune pentru anxietate și frică .
Întrebări frecvente
Î: Ce spune Hristos despre rugăciunea pentru dușmani?
R: „Iubiți pe vrăjmașii voștri... rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc” (Matei 5, 44) — una dintre cele mai grele porunci ale Evangheliei.
Î: Cine a pus în practică această poruncă în chip desăvârșit?
R: Sfântul Ștefan, întâiul mucenic, ucis cu pietre, care s-a rugat pentru ucigașii lui chiar în ceasul morții (Fapte 7, 60).
Î: Înseamnă rugăciunea pentru vrăjmași că trebuie să uităm răul făcut?
R: Nu — înseamnă să nu răsplătim răul cu ură, nu să minimalizăm ce s-a întâmplat sau să forțăm o împăcare imediată.