Pe 2 august, Biserica prăznuiește aducerea moaștelor Sfântului Arhidiacon Ștefan, întâiul mucenic al creștinătății — cel dintâi care și-a dat viața pentru Hristos, cu fața „ca fața unui înger” (Fapte 6, 15), în vreme ce era ucis cu pietre.
Cel dintâi diacon, cel dintâi mucenic
Ștefan a fost unul dintre cei șapte diaconi rânduiți de Apostoli să slujească la mesele văduvelor (Fapte 6, 1-6), un om „plin de credință și de Duhul Sfânt”. Propovăduirea lui plină de curaj a stârnit mânia sinedriului, iar el a fost scos din cetate și ucis cu pietre — dar chiar în ceasul morții s-a rugat pentru ucigașii săi: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta” (Fapte 7, 60), pildă desăvârșită de iertare.
De ce este chemat mijlocitor pentru copii bolnavi
Tradiția românească leagă numele Sfântului Ștefan de rugăciunile pentru copiii bolnavi — chiar rugăciunea mamei la boala fiului , păstrată din vechime, îl pomenește tocmai pe el drept mijlocitor: „Pentru patimile Sfântului Ștefan, ușurează boala și suferința fiului meu.” Poate tocmai pentru că el însuși a fost întâiul care a arătat, cu prețul vieții, iubirea desăvârșită, mamele îl simt aproape de suferința copiilor lor.
Aducerea moaștelor
Praznicul de pe 2 august nu pomenește mucenicia lui Ștefan — aceea se prăznuiește pe 27 decembrie — ci aducerea moaștelor sale, descoperite în chip minunat în veacul al V-lea și așezate apoi cu mare cinste la Constantinopol. Este zi de rugăciune deosebită pentru cei care cheamă mijlocirea întâiului mucenic.
Întrebări frecvente
Î: De ce sunt două zile de prăznuire pentru Sfântul Ștefan?
R: 27 decembrie pomenește mucenicia lui, iar 2 august aducerea moaștelor sale — obicei frecvent în calendarul bisericesc pentru sfinții ale căror moaște au avut o istorie aparte.
Î: De ce este pomenit Sfântul Ștefan în rugăciunile pentru copii?
R: Din evlavia populară veche, care îl leagă de ocrotirea celor mici și bolnavi, poate și pentru curajul și iubirea lui desăvârșită, arătate încă din tinerețe.
Î: Ce ne învață rugăciunea lui pentru ucigașii săi?
R: Este cea mai înaltă treaptă a iertării creștine — după chipul lui Hristos pe cruce — și un îndemn pentru oricine se roagă, în suferință, să nu lase loc urii, oricât de mare ar fi nedreptatea suferită.