Pe 2 august, Biserica prăznuiește aducerea moaștelor Sfântului Arhidiacon Ștefan, întâiul mucenic al creștinătății — cel dintâi care și-a dat viața pentru Hristos, cu fața „ca fața unui înger” (Fapte 6, 15), în vreme ce era ucis cu pietre.
Cel dintâi diacon, cel dintâi mucenic
Ștefan a fost unul dintre cei șapte diaconi rânduiți de Apostoli să slujească la mesele văduvelor (Fapte 6, 1-6), un om „plin de credință și de Duhul Sfânt”. Propovăduirea lui plină de curaj a stârnit mânia sinedriului, iar el a fost scos din cetate și ucis cu pietre — dar chiar în ceasul morții s-a rugat pentru ucigașii săi: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta” (Fapte 7, 60), pildă desăvârșită de iertare.
De ce este chemat mijlocitor pentru copii bolnavi
Tradiția românească leagă numele Sfântului Ștefan de rugăciunile pentru copiii bolnavi — chiar rugăciunea mamei la boala fiului , păstrată din vechime, îl pomenește tocmai pe el drept mijlocitor: „Pentru patimile Sfântului Ștefan, ușurează boala și suferința fiului meu.” Poate tocmai pentru că el însuși a fost întâiul care a arătat, cu prețul vieții, iubirea desăvârșită, mamele îl simt aproape de suferința copiilor lor.
Aducerea moaștelor
Praznicul de pe 2 august nu pomenește mucenicia lui Ștefan — aceea se prăznuiește pe 27 decembrie — ci aducerea moaștelor sale, descoperite în chip minunat în veacul al V-lea și așezate apoi cu mare cinste la Constantinopol. Este zi de rugăciune deosebită pentru cei care cheamă mijlocirea întâiului mucenic.
Pentru context biografic suplimentar despre acest sfânt, vezi și articolul despre Sfântul Ștefan .
Întrebări frecvente
Î: De ce sunt două zile de prăznuire pentru Sfântul Ștefan?
R: 27 decembrie pomenește mucenicia lui, iar 2 august aducerea moaștelor sale — obicei frecvent în calendarul bisericesc pentru sfinții ale căror moaște au avut o istorie aparte.
Î: De ce este pomenit Sfântul Ștefan în rugăciunile pentru copii?
R: Din evlavia populară veche, care îl leagă de ocrotirea celor mici și bolnavi, poate și pentru curajul și iubirea lui desăvârșită, arătate încă din tinerețe.
Î: Ce ne învață rugăciunea lui pentru ucigașii săi?
R: Este cea mai înaltă treaptă a iertării creștine — după chipul lui Hristos pe cruce — și un îndemn pentru oricine se roagă, în suferință, să nu lase loc urii, oricât de mare ar fi nedreptatea suferită.