Rugăciune către Dumnezeu Tatăl pentru înțelepciune.
Dumnezeule al părinților și Doamne al milei, Tu, Cel ce pe toate le-ai făcut prin cuvântul Tău,
Cel ce cu înțelepciunea Ta l-ai alcătuit pe om ca să stăpânească toate făpturile pe care Tu le-ai făcut
Și să cârmuiască lumea întru sfințenie și dreptate și să facă judecată cu inimă dreaptă,
Dă-mi-o pe aceea ce stă lângă tronul tău, înțelepciunea, și nu mă lepăda din ceata copiilor tăi.
Căci robul Tău sunt eu, și fiul roabei Tale, om slab și cu viața trecătoare și puțin destoinic să înțeleg dreptatea și legile.
Ca chiar dac-ar fi cineva desăvârșit între fiii oamenilor, dacă-i lipsește înțelepciunea care vine de la Tine, de nimic vă fi socotit.
Căci Tu ești Cel ce m-ai ales rege al poporului Tău și judecător al fiilor și fiicelor Tale.
Tu mi-ai poruncit să zidesc templu pe muntele Tău cel sfânt și jertfelnic în cetatea unde Tu ți-ai așezat cortul, chip al cortului sfânt pe care Tu l-ai pregătit pentru-nceput.
Cu Tine e înțelepciunea care-ți cunoaște faptele și care era de față când Tu făceai lumea; ea știe ce e plăcut în fața ochilor Tăi și ce e pe potriva poruncilor Tale.
Trimite-o din sfintele Tale ceruri, de pe tronul slavei Tale, pentru ca ea să mă ajute în ostenelile mele și să cunosc ce-ți este ție plăcut;
Căci ea știe și înțelege totul. Ea mă va călăuzi înțelepțește în lucrările mele și prin slava ei mă va ocroti.
Atunci faptele mele vor fi plăcute, eu cu dreptate îți voi judeca poporul, și vrednic voi fi de tronul părintelui meu.
Cine oare este omul care să cunoască planul lui Dumnezeu? și cine poate gândi care este voia Domnului?
Căci gândurile muritorilor sunt șovăielnice, iar cugetările noastre, nestatornice;
Căci un trup putrezitor îngreuiază sufletul și cortul acesta de lut împovărează mintea cu mulțime de griji.
Cu greu ne dăm seama de cele ce sunt pe pământ, iar ceea ce avem în mână nu aflăm decât sforțându-ne; atunci, ceea ce este în ceruri, cine a descoperit?
Și cine ți-a cunoscut voia dacă Tu nu i-ai dat înțelepciunea, și dacă nu i L-ai fi trimis de sus pe Duhul Tău cel Sfânt?
Așa au devenit drepte cărările celor de pe pământ, așa au învățat oamenii ce-ți este plăcut și, prin înțelepciune, s-au mântuit.