Psalmii prevenire imbolnavire

Psalmul 6

Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu urgia Ta să mă cerți.
Miluiește-mă, Doamne, că neputincios sunt; vindecă-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele;
Și sufletul meu s-a tulburat foarte și Tu, Doamne, până când?
Întoarce-Te, Doamne; izbăvește sufletul meu, mântuiește-mă, pentru mila Ta.
Că nu este întru moarte cel ce Te pomenește pe Tine. Și în iad cine Te va lăuda pe Tine?
Ostenit-am întru suspinul meu, spăla-voi în fiecare noapte patul meu, cu lacrimile mele așternutul meu voi uda.
Tulburatu-s-a de supărare ochiul meu, îmbătrânit-am între toți vrăjmașii mei.
Depărtați-vă de la mine toți cei ce lucrați fărădelegea, că a auzit Domnul glasul plângerii mele.
Auzit-a Domnul cererea mea, Domnul rugăciunea mea a primit.
Să se rușineze și să se tulbure foarte toți vrăjmașii mei; să se întoarcă și să se rușineze foarte degrab.

Psalmul 38

Zis-am: “Păzi-voi căile mele, ca să nu păcătuiesc eu cu limba mea;
Pus-am gurii mele pază, când a stat păcătosul împotriva mea”.
Amuțit-am și m-am smerit și nici de bine n-am grăit și durerea mea s-a înnoit.
Înfierbântatu-s-a inima mea înăuntrul meu și în cugetul meu se va aprinde foc.
Grăit-am cu limba mea: “Fă-mi cunoscut, Doamne, sfârșitul meu,
Și numărul zilelor mele care este, ca să știu ce-mi lipsește”.
Iată, cu palma ai măsurat zilele mele și statul meu ca nimic înaintea Ta.
Dar toate sunt deșertăciuni; tot omul ce viază.
Deși ca o umbră trece omul, dar în zadar se tulbură.
Strânge comori și nu știe cui le adună pe ele.
Și acum cine este răbdarea mea? Oare, nu Domnul? Și statul meu de la Tine este.
De toate fărădelegile mele izbăvește-mă; ocară celui fără de minte nu mă da.
Amuțit-am și n-am deschis gura mea, că Tu ești Cel ce m-ai făcut pe mine. Depărtează de la mine bătăile Tale.
De tăria mâinii Tale, eu m-am sfârșit. Cu mustrări pentru fărădelege ai pedepsit pe om
Și ai subțiat ca pânza de păianjen sufletul său; dar în deșert se tulbură tot pământeanul.
Auzi rugăciunea mea, Doamne, și cererea mea ascult-o; lacrimile mele să nu le treci,
Căci străin sunt eu la Tine și străin ca toți părinții mei.
Lasă-mă ca să mă odihnesc, mai înainte de a mă duce și de a nu mai fi.